Fişă informativă pentru publicul larg

fișă informativă material informativ material din setul de instrumente

Definiţii

 Ce sunt antibioticele?
Antibioticele, cunoscute şi ca medicamente antimicrobiene, sunt medicamente care pot  să omoare sau să impiedice proliferarea bacteriilor pentru a vindeca infecţiile la om, animale şi, uneori, plante. Antibioticele sunt medicamente pentru tratarea infecţiilor bacteriene (precum pneumonia pneumococică sau infecţiile sângelui cauzate de stafilococi); medicamentele antimicrobiene eficiente contra viruşilor sunt denumite în mod obişnuit medicamente antivirale (precum cele pentru gripă, HIV şi herpes). Nu toate antibioticele sunt active împotriva tuturor bacteriilor. Există mai bine de 15 clase diferite de antibiotice care diferă în ceea ce priveşte structura chimică şi acţiunea contra bacteriilor. Un antibiotic poate fi eficace împotriva unui singur tip sau împotriva mai multor tipuri de bacterii.

Ce este rezistenţa la antibiotice?
Bacteriile au rezistenţă la antibiotice când anumite antibiotice şi-au pierdut capacitatea de a omorî sau de a stopa creşterea bacteriilor. Unele bacterii sunt rezistente în mod natural la anumite antibiotice (rezistenţă intrinsecă sau înnăscută). O problemă şi mai îngrijorătoare survine când unele bacterii, în mod normal vulnerabile la antibiotice, devin rezistente ca urmare a modificărilor genetice (rezistenţă dobândită). Bacteriile rezistente supravieţuiesc în prezenţa antibioticelor şi continuă să se multiplice cauzând prelungirea afecţiunilor sau chiar decesul. Infecţiile cauzate de bacteriile rezistente pot necesita mai multă îngrijire şi, de asemenea, antibiotice alternative mai scumpe care pot genera efecte secundare mai grave.

Cauzele rezistenţei la antibiotice

Care este principala cauză a rezistenţei la antibiotice?
Rezistenţa la antibiotice este un fenomen natural cauzat de mutaţii în genele bacteriilor. Utilizarea excesivă şi incorectă a antibioticelor accelerează însă apariţia şi răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice. Când sunt expuse la antibiotice, bacteriile vulnerabile sunt omorâte, iar bacteriile rezistente pot continua să crească şi să se înmulţească. Aceste bacterii rezistente se pot răspândi şi cauza infecţii la alţi oameni cărora nu li s-au administrat antibiotice.

Ce este utilizarea „incorectă” a antibioticelor?
Administrarea de antibiotice din motive greşite: cele mai multe răceli şi gripe sunt provocate de viruşi împotriva cărora antibioticele NU sunt eficace. În astfel de cazuri, antibioticele nu vă vor îmbunătăţi starea: antibioticele nu reduc febra sau simptome precum strănutul.

Când utilizati incorect antibioticele: dacă scurtaţi durata tratamentului, dacă reduceţi dozajul, dacă nu respectaţi frecvenţa corectă (administrarea unui antibiotic o dată pe zi în loc de 2 sau 3 ori pe zi conform indicaţiilor), nu veţi avea antibiotic suficient în organism şi bacteriile vor supravieţui şi pot deveni rezistente.

Respectaţi întotdeauna sfatul medicului privind momentul şi modul de administrare a antibioticelor.

Care sunt afecţiunile cauzate de bacteriile rezistente?
Bacteriile cu rezistenţă la mai multe antibiotice pot cauza o serie întreagă de infecţii: infecţii ale căilor urinare, pneumonii, infecţii ale pielii, diaree, infecţii ale sângelui. Localizarea infecţiei depinde de bacterie şi de starea pacientului.

Pacienţii aflaţi în spitale sunt expuşi riscului infecţios indiferent de motivul internării, incluzând infecţii ale sângelui şi infecţii prezente la locul operaţiei precum infecţia cu SARM (cauzată de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, un antibiotic reprezentativ pentru cele eficiente de obicei împotriva Staphylococcus aureus), infecţii ale sângelui cauzate de Enterobacteriaceae care generează BLSE (betalactamaze cu spectru extins, enzime capabile să distrugă unele antibiotice), infecţii ale valvei cardiace cauzate de enterococi rezistenţi la vancomicină şi infecţii la locul operaţiei sau ale plăgilor cauzate de Acinetobacter baumannii rezistent la carbapeneme.

Problema rezistenţei la antibiotice

De ce este rezistenţa la antibiotice o problemă?
Tratarea infecţiilor cauzate de bacterii rezistente este o problemă gravă: antibioticele utilizate în mod obişnuit nu mai sunt eficiente şi doctorii trebuie să aleagă alte antibiotice. Aceasta poate întârzia administrarea tratamentului potrivit şi poate duce la complicaţii, inclusiv la deces. De asemenea, un pacient poate necesita mai multă îngrijire şi, de asemenea, antibiotice alternative mai scumpe care pot genera efecte secundare mai grave.

Cât de gravă este problema?
Situaţia se înrăutăţeşte odată cu apariţia de noi tulpini bacteriene rezistente la o serie de antibiotice în acelaşi timp (numite şi bacterii multirezistente). Astfel de bacterii pot deveni în final rezistente la toate antibioticele existente. Fără antibiotice ne-am putea întoarce la „epoca de dinaintea antibioticelor” caz în care transplantul de organe, chimioterapia pentru cancer, terapia intensivă şi alte proceduri medicale nu ar mai fi posibile. Infecţiile bacteriene s-ar răspândi şi nu ar mai putea fi tratate, cauzând decesul.

Problema este mai gravă decât în trecut?
Înainte de descoperirea antibioticelor, mii de oameni mureau din cauza bolilor bacteriene, precum pneumonia sau infecţiile postoperatorii. După descoperirea antibioticelor şi pe măsura utilizării lor, bacteriile, care la început erau sensibile, au devenit din ce in ce mai rezistente şi au dezvoltat numeroase mijloace de luptă contra antibioticelor. Deoarece rezistenţa creşte şi în ultimii ani au fost descoperite şi comercializate puţine antibiotice noi, problema rezistenţei la antibiotice a devenit o ameninţare majoră la adresa sănătăţii publice.

Ce se poate face pentru a rezolva problema?
Păstrarea eficienţei antibioticelor este responsabilitatea fiecăruia. Utilizarea responsabilă a antibioticelor poate contribui la împiedicarea dezvoltării de bacterii rezistente şi poate păstra eficienţa antibioticelor în folosul generaţiilor următoare. Astfel, este important de ştiut când este cazul să se ia antibiotice şi cum să se administreze în mod responsabil. Campaniile reuşite de informare a publicului care au avut deja loc în unele ţări au avut ca rezultat reducerea consumului de antibiotice.
Fiecare dintre noi poate juca un rol important în reducerea rezistenţei la antibiotice:

• Pacienţi:

  • Urmaţi sfatul doctorului când luaţi antibiotice.
  • Când este posibil, preveniţi apariţia infecţiilor prin vaccinarea corespunzătoare.
  • Spălaţi-vă pe mâini şi spălaţi mâinile copiilor în mod regulat, de exemplu, după strănut sau tuse, înainte de a atinge alte lucruri sau alte persoane.
  • Utilizaţi întotdeauna antibioticele conform reţetei, fără a apela la „resturi” de antibiotice rămase în casă sau antibiotice obţinute fără reţetă.
  • Întrebaţi farmacistul despre modalitatea de eliminare a medicamentelor rămase.  

 

• Medici şi alte cadre medicale, de exemplu farmacişti şi asistente:

  • Prescrieţi antibiotice doar atunci când este necesar, conform ghidurilor bazate pe dovezi. Când este posibil, prescrieţi un antibiotic specific infecţiei şi nu unul cu „spectru larg”.
  • Explicaţi pacienţilor cum să atenueze simptomele răcelilor şi gripei fără a apela la antibiotice.
  • Sfătuiţi pacienţii cu privire la importanţa conformării la tratament când un medic le prescrie antibiotice.

 

Rezistenţa la antibiotice în Europa

 

Rezistenţa la antibiotice este o problemă în Europa?
Datele rezultate din supraveghere arată că rezistenţa antimicrobiană este o problemă de sănătatea publică în creştere în spitalele europene şi mediul extraspitalicesc. Rezistenţa Escherichia coli la antibioticele majore este în creştere în aproape toate ţările din Europa. E. coli cauzează infecţii ale căilor urinare şi alte infecţii mai grave şi este una dintre cele mai des întâlnite bacterii care cauzează infecţii.

Pentru a răspunde acestei preocupări privind sănătatea publică, Consiliul Uniunii Europene a emis o recomandare în 2001 cerând ţărilor să introducă acţiuni pentru a asigura utilizarea prudentă a antibioticelor (Recomandarea Consiliului din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea cu prudenţă a agenţilor antimicrobieni în medicina umană (2002/77/CE)). Unele ţări au lansat programe naţionale, inclusiv campanii de informare a publicului cu câţiva ani în urmă şi au observat o reducere atât a consumului de antibiotice, cât şi a rezistenţei la antibiotice.

De ce sunt unele ţări mai afectate decât altele?
Există multe motive pentru ratele diferite de rezistenţă şi printre acestea se numără utilizarea antibioticelor, bolile asociate, calitatea îngrijirii spitaliceşti, ratele de imunizare şi factorii sociali. Nu se poate determina întotdeauna proporţia de infecţii rezistente cauzate de un singur factor. Datele de la Sistemul european de supraveghere a rezistenţei la antibiotice (http://www.rivm.nl/earss/) arată că există o pantă nord-sud cu rate scăzute în ţările scandinave şi Olanda şi rate ridicate în Europa de Sud. Ţările cu rate mai mici de rezistenţă utilizează, în general, mai puţine antibiotice, în timp ce ţările cu rate de rezistenţă mai ridicate la antibiotice utilizează mai multe antibiotice.

Care este situaţia rezistenţei în alte regiuni ale lumii?
Utilizarea incorectă a antibioticelor este o problemă globală. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a creat o strategie globală şi indicaţii pentru a ajuta ţările să introducă sisteme de monitorizare a rezistenţei la antibiotice şi să implementeze acţiuni eficiente (de exemplu, obligaţia ca antibioticele să poată fi cumpărate doar pe baza de reţetă). Dacă în ţările în curs de dezvoltare mor încă oameni din cauza lipsei de tratamente corespunzătoare cu antibiotice, rezistenţa la antibiotice rezultată din utilizarea incorectă a acestora devine o sursă de îngrijorare pe toate continentele.

Rezistenţa la antibiotice şi animalele utilizate ca sursă de hrană

Care sunt antibioticele utilizate pentru animalele utilizate ca sursă de hrană? Sunt acestea legate de antibioticele utilizate la oameni?
Antibioticele utilizate pentru tratarea şi prevenirea infecţiilor bacteriene la animale aparţin aceloraşi grupe chimice ca cele utilizate la oameni: macrolide, tetracicline, chinolone, betalactami, aminoglicoside. Prin urmare, animalele pot dobândi bacterii rezistente la antibiotice utilizate împotriva infecţiilor care afectează oamenii.

Utilizarea de antibiotice la animalele utilizate ca sursă de hrană contribuie la problemă?
Anumite bacterii rezistente asociate cu consumul de alimente, precum Campylobacter sau Salmonella, pot fi transmise de la animale la oameni prin alimente. De asemenea, oamenii pot dobândi bacterii rezistente prin contact direct cu animalele. Cauza principală a rezistenţei la antibiotice în cazul oamenilor rămâne însă utilizarea antibioticelor în tratamentele destinate oamenilor.

SARM

Ce este SARM?
Staphylococcus aureus este o bacterie comună, prezentă pe piele şi mucoase, la 20% până la 30% dintre persoanele sănătoase. Uneori poate cauza infecţii dacă este introdusă în corp. De obicei provoacă infecţii ale pielii şi plăgilor, dar poate cauza infecţii pulmonare, infecţii la locul operaţiei, infecţii ale sângelui, infecţii la nivelul cordului, oaselor şi alte infecţii invazive. Când este rezistent la meticilină (sau la oxacilină, un tip de penicilină), este numit SARM „Staphylococcus aureus rezistent la meticilină”. De obicei, SARM prezent în spitale este rezistent la multe alte antibiotice.

Care sunt cauzele SARM?
În principal, SARM este dobândit prin contact direct de la om la om sau prin intermediul echipamentelor sau dispozitivelor medicale. De asemenea, utilizarea antibioticelor este asociată cu un risc mai mare de dobândire a SARM.

Care sunt riscurile privind SARM în spitale?
În spitale, SARM poate fi introdus în sânge sau alte ţesuturi ale corpului, cu diferite ocazii, în timpul tratamentului, în special în cazul procedurilor invazive precum chirurgia, injecţiile, ventilarea. Poate provoca infecţii locale ale pielii sau infecţii cu risc letal precum pneumonie, infecţii ale sângelui şi infecţii la locul operaţiei. Pentru a reduce acest risc, spitalele introduc măsuri preventive: spălarea pe mâini sau dezinfectarea cu soluţie pe bază de alcool, antisepsie înainte de efectuarea operaţiei, depistarea şi izolarea pacienţilor cu risc ridicat de a deveni purtători de bacterii rezistente şi utilizarea prudentă a antibioticelor.

Care sunt riscurile privind SARM în comunitatea din afara spitalelor?
În comunitate, infecţiile cu SARM pot apărea dacă SARM este introdus în organism prin leziuni ale pielii. Infecţiile cu SARM dobândite în comunitate (SARM-DC) au fost descrise în câteva ţări, de exemplu în echipele de atletism şi închisorile din America de Nord şi a fost identificată transmiterea la membrii familiilor. O caracteristică comună pare a fi contactul direct de la om la om. Infecţiile SARM-DC sunt, în principal, infecţii ale pielii (furuncule), abcese; uneori pot apărea şi infecţii mai grave (de exemplu infecţii ale sângelui), mai ales în cazul în care SARM-DC produce o toxină precum leucocidina Panton-Valentine (LPV).

Cum mă pot proteja şi cum îmi pot proteja familia de SARM?
Cel mai important lucru de făcut în pentru protejarea dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră de SARM este respectarea unor măsuri simple de igienă: curăţaţi şi acoperiţi rănile, tăieturile şi zgârieturile, întreţineţi igiena mâinilor până la vindecare şi evitaţi folosirea în comun a obiectelor personale precum lame de ras şi prosoape. Dacă v-aţi infectat cu SARM, întrebaţi medicul sau o asistentă despre măsurile de igienă pe care trebuie să le respectaţi dumneavoastră şi familia, în spital şi când vă întoarceţi acasă.

Escherichia coli

 Ce este Escherichia coli?
Escherichia coli sau E. coli este una dintre cele mai obişnuite bacterii din tractul digestiv (intestin) al fiecăruia dintre noi. Aparţine unei familii de bacterii numite Enterobacteriacae (împreună cu Klebsiella, Enterobacter). E. coli este inofensivă, în general, dar uneori poate cauza infecţii, mai ales infecţii ale căilor urinare. În ultimii ani, s-a observat o creştere a infecţiilor cu E. Coli rezistent la multe antibiotice în acelaşi timp, inclusiv la fluorochinolone şi cefalosporine de a treia generaţie.

Care sunt cauzele E. Coli rezistent?
Tratamentul anterior cu antibiotice, de exemplu cu fluorochinolone, a fost asociat cu riscuri mai mari de rezistenţă a E. coli. E. coli rezistent se poate apoi transmite de la om la om.

Care sunt riscurile privind E. Coli rezistent în spitale?
Riscul în spitale este acela că E. coli din propriul dumneavoastră intestin poate fi introdus în sânge sau alte ţesuturi în timpul efectuării de proceduri invazive precum operaţiile chirurgicale sau injecţiile. De asemenea, poate fi transmisă de la altă persoană prin contact direct (mâini). Poate cauza o serie întreagă de infecţii, precum infecţii ale căilor urinare, pneumonie, infecţii ale sângelui şi infecţii la locul operaţiei. Pentru a reduce acest risc, spitalele introduc măsuri preventive: utilizarea prudentă a antibioticelor, antisepsie înainte de efectuarea operaţiei, proceduri aseptice pentru prevenirea infecţiilor căilor urinare, igienă a mâinilor şi selectare a pacienţilor cu risc mare de a fi purtători ai bacteriilor rezistente.

Care sunt riscurile infectării cu E. Coli rezistentă în comunitatea din afara spitalelor?
Principalii factori de risc pentru transmiterea E. coli  în comunitate sunt tratamentele anterioare cu antibiotice. Tratamentul eficient pentru infecţia căilor urinare cu E. coli rezistent poate fi întârziat, cu eventuale complicaţii grave precum infecţie renală sau infecţie a sângelui.

Page last updated 16 Nov 2008