Mohammed

cazuri reale ale pacienților

Numele meu este Mohammed şi am 37 de ani. Am crescut în Regatul Unit, dar ultimii 10 ani i-am petrecut în Cairo, unde aveam o firmă de software. O mare parte a familiei mele se află în Egipt, iar faptul că locuiesc acolo şi călătoresc spre Regatul Unit şi înapoi este extrem de plăcut.

În aprilie 2011, am fost diagnosticat cu leucemie mieloidă acută, un tip de cancer în care organismul produce un surplus de leucocite şi sistemul imunitar nu mai funcţionează cum trebuie. Am început tratamentul aproape imediat. Leucemia propriu-zisă nu este atât de dureroasă – de cele mai multe ori, pur şi simplu te simţi rău şi slăbit – dar faptul că sistemul imunitar nu funcţionează cum trebuie înseamnă că eşti mai predispus la infecţii. Acestea din urmă pot fi nu numai neplăcute, ci şi extrem de periculoase.

În perioada spitalizării mele pentru efectuarea celui de-al doilea ciclu de chimioterapie, am făcut febră mare, pe care doctorii s-au luptat să o ţină sub control cu antibiotice obişnuite. Temperatura a crescut incontrolabil timp de trei zile, atingând niveluri periculoase, de până la 40°C. Medicii şi-au dat seama că era ceva neobişnuit în legătură cu infecţia mea şi au reuşit în cele din urmă să controleze febra prin utilizarea unei asocieri specifice de antibiotice cu doze ridicate. La momentul respectiv, natura necunoscută a infecţiei era foarte înfricoşătoare; ne luptam cu leucemia, dar nimeni nu ştia ce anume provocase febra.

Investigaţiile suplimentare au demonstrat că aveam infecţie cu o bacterie denumită Escherichia coli (E. coli), care, în mod normal, trăieşte în intestin. Din motive necunoscute pentru doctorii mei, eram purtătorul unui tip foarte rezistent de E. coli. Nimeni nu ştia exact de unde am luat acest tip foarte rezistent de microb sau de cât timp se afla în stare latentă în intestinul meu. Doctorii s-au gândit că poate l-am luat din Egipt, pentru că acolo s-au detectat tipuri de rezistenţă similară şi pentru că acolo locuisem. Chimioterapia îmi slăbise sistemul imunitar, ceea ce a permis apariţia infecţiei.

De îndată ce doctorii au identificat infecţia, am fost transferat la secţia de izolare. Chiar şi acum, când mă internez în spital pentru efectuarea chimioterapiei, nu mi se permite săptămâni la rând să ies din salon sau să intru în contact cu alţi pacienţi. Asistentele medicale şi doctorii utilizează măsuri stricte de precauţie în caz de contact şi personal specializat pentru a se asigura că infecţia nu se răspândeşte. În timpul celei de-a treia runde de chimioterapie, am făcut din nou febră. De această dată, doctorii au ştiut cum să o trateze şi a fost imediat ţinută sub control. Nivelul de control este destul de liniştitor, însă chiar şi aşa, nu este plăcut să fiu izolat.

Cel mai înfricoşător lucru este că aş putea fi purtător al acestui microb pentru totdeauna. Momentan, este sub control şi doctorii s-au descurcat foarte bine cu el, dar chiar şi după combaterea leucemiei, posibilitatea reactivării infecţiei va continua să fie o ameninţare latentă. Nu am crezut niciodată că infecţiile pot pune viaţa în primejdie sau că pot deveni atât de periculoase într-un timp atât de scurt. Suntem norocoşi că avem astfel de reţele de asistenţă medicală formidabile, dar e important să înţelegem care sunt riscurile şi să mergem imediat la doctor pentru consultaţie, dacă se suspectează că este ceva în neregulă.

Notă: observaţii cu privire la caz

Bacteria E. coli, care a fost izolată din sângele lui Mohammed, prezintă un mecanism de rezistenţă ce produce enzime denumite carbapenemaze. E. coli identificată la Mohammed a produs un tip de carbapenemaze denumit OXA-48, care a fost raportat frecvent ca provenind din bacterii din regiunea mediteraneană, dar care este, de asemenea, raportat atât în restul Europei, cât şi la nivel global. Această enzimă, OXA-48, face ca bacteriile să fie foarte rezistente la numeroase antibiotice, inclusiv la o clasă de antibiotice de ultimă linie, carbapenemele.

Doctorii lui Mohammed au reuşit să îl trateze cu succes cu antibioticele corecte, pentru că au prelevat la timp culturile şi au efectuat teste de laborator pentru a identifica antibioticele eficiente în combaterea bacteriilor din organismul lui. E posibil ca Mohammed să prezinte de mai mult timp la nivel intestinal această E. coli rezistentă, care poate deveni din nou cauza unei infecţii pe viitor. Va trebui să ia antibiotice pentru a preveni infecţiile ce pot fi asociate cu tratamentul împotriva leucemiei. Întrucât OXA-48 determină rezistenţa E. coli la atât de multe antibiotice, aceasta poate fi o provocare extrem de mare, pentru că nu rămân decât câteva care îi pot fi administrate.

Dacă antibioticele nu sunt utilizate corect – dacă sunt utilizate când nu e necesar sau sunt administrate pe o perioadă prea lungă sau prea scurtă de timp, ori într-o doză greşită – se poate ajunge la situaţii de urgenţă şi la răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice.

Este important ca antibioticele să fie utilizate cu prudenţă şi să fie selectat antibioticul corect pentru tratamentul infecţiei cât mai repede posibil. Întârzierile în selectarea antibioticelor corecte, mai ales la pacienţi foarte bolnavi precum Mohammed, au fost asociate cu rate mai ridicate de îmbolnăvire şi deces.

Acest lucru este important pentru toată lumea, pentru că bacteriile rezistente pot să existe în spitale, dar şi în comunitate. Pacienţii care prezintă un sistem imunitar slăbit, din cauza transplantului de măduvă osoasă sau a transplantului de organe solide, sunt supuşi unui risc deosebit de mare, pentru că sunt mai susceptibili la infecţii.